Las origjines dal cristianesim in Friûl 
 
torne inta prime pagjne 
 
 
 
 
Al è inmò malciert cemût e cuant che il cristianisim al è rivât in Friûl; al samee che intal III secul a fossin za dai cristians a Aquilee, dulà ch’a ’nd ere une comunitât di ebreus avonde grande. 
A si à cirût di capî cemût che cheste religjon a podi jessi rivade in Friûl. Aquilee a ere deventade une grande citât di mercjadants e artesans ch’a rivavin achì da dut il Mediterani. 
A si po alore inmagjinâ che a rivâ in Friûl a no fossino nome paians, ma encje cristians. I storics, cjalant dai particolârs, a si son rindûts cont che la Gleisie di Aquilee a ere leade ’a tradizion di chê orientâl, soredut di Alessandria e Costantinopul. 
Da chestes citâts a saressin rivâts i prins cristians. 
Però cuant che a Alessandria a erin lades indevant eresies, la Gleisie di Aquilee a si ere distacade da chê int ch’a ur veve puartât la prime nove cristiane, par leâsi pluitost a l’autoritât dal apuestul Pieri. 
A si à podût scuvierzi cheste union fra la Gleisie di Aquilee e chê orientâl in gracia di ungrum di vanzums artistics: par esempli la fenîs dai mosaics ch’a si cjate ta basiliche di Aquilee; l’ovoidalitât dai prins batisteris, l’orientament est-ovest das gleisies cul altâr viers soreli jevât; o las melodies dai salms, ch’a son inmò presints tai paîs da Cjargne disore. 
Âtes roubes ch’a podin testemoneâ l’union di chestes dôs Glesies a si cjatin encje inta preiere. Par esempli, in Friûl a si à tacât a doprâ l’apelatîf “Mari di Diu” prime che intal rest dal Ocident. A Aquilee al ven preât encje un “Credo” diviers da chel di Rome. 
Âtes sameances cul Orient a podin jessi provades encje das pratiches liturgjiches; par esempli, grande impuartance a à la Pefanie, cu la benedizion da l’aghe, dal sâl e das pomes. 
 
Par cure di Valentina Morocutti e di Luca Straulino 
Da AA.VV., Mari Glesie, Arcidiocesi di Udine; S. Tavano, Aquileia i Patriarchi e l'Europa, Reg. Aut. F.V.G. 
 
 
 
I RESCJ ARCHEOLOGJICS 
 
Encje in Cjargne a 'nd è olmes da presince cristiane dai prins secui: di recent a son stâts dissoterâts i rescj di cualchi edifizi paleocristian, datâts dai archeolics al IV-V secul. In particolâr a Zui, a Dinvilin e a Luvinces a son stades cjatades basiliches cul batisteri e il simiteri. In ducj e trei i câs i edifizis primitîfs a erin stâts fats sù inta taviele dongje dal flum, par jessi dopo bandonâts cuant ch'a rivarin ju i gjermanics e i slâfs; i cristians di chei lûcs a spostarin las lôr pleifs su pas monts e su pai çucs, ma no lontan dal prin insediament. 
A Zui cumò a no si po jodi nue, parce che al è stât dut tornât a taponâ, ma a si po lâ a jodi IL BATISTERI DI SANT MARTIN e I MOSAICS DI CUEL DI ÇUCJE